Rețetă fascinantã, citatã de Al. 0. Teodoreanu, zis Pãstorel, aleasã de mine (RAR) dintre multe alte variante, pentru opulența ei aproape exoticã, un concept de sãrbãtori.
Material:
• 150 ouã • 1 baton vanilie • 1 litru lapte • 1 pãhãruț untdelemn fin • 1pahar mare (de apã) cu rom alb • 3 – 4 lingurițe rase cu sare • 100 g drojdie • zahãr tos circa 1,200 kg • 3 – 4 (maximum) kg fãinã extra • 3 – 4 pãhãruțe de vin cu unt topit și cald.
Explicație: Când aplici aceastã rețetă, nu poți spune: am sã fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am sã întrebuințez atâtea ouã.
Explicație: Când aplici aceastã rețetă, nu poți spune: am sã fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am sã întrebuințez atâtea ouã.
Ouãle nu sunt toate la fel și fãina nu-i toatã deopotrivã de uscatã. Cu cât e mai uscatã, cu atât înghite mai mult lichid (ceteşte: ouã și rom).
Observație: Pentru fabricarea cozonacilor trebuie socotite 12 (douãsprezece) ore. De aceea, e bine sã fie pregãtite toate de cu searã și sã te apuci de treabã cu noaptea în cap.
Tehnicã:
Se stricã de cu searã ouãle, punând gălbenușurile deoparte. Albușurile le pui unde vrei, cãci ori pui prea puțin (ca o lingurițã de omãt), ori deloc cam totuna e.
În gălbenușuri pui sarea, mesteci, pui la rece și te culci.
Adoua zi. Într-un vas foarte curat, pui doi pumni de fãinã (circa 500 gr) pe care o opărești cu lapte clocotit. Se mestecã cu o lopatã anume, de lemn (sau cu un linguroi) și se bate strașnic pânã se face o pomadã, fãrã nici un gogoloş. Când s-a rãcorit (sã poți suferi degetul mic), adaugi drojdia, pregãtitã astfel: fãrãmițatã într-o farfurie adâncã și frecatã cu douã-trei linguri zahãr, pânã se face ca o cafea cu lapte.
Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un șervet şi pui la loc călduț (nu fierbinte), ca sã creascã. În timp ce crește plãmãdeala (așa se cheamã amestecul de mai sus); strecori prin sitã gãlbenuşurile în covatã (albie de lemn, foarte curatã, uscatã și cãlduțã), clãteşti cu douã-trei linguri de apã cãlduțã vasul în care au stat și torni totul în albie. Dacã vrei, pui și o ceaşcã de albuş spumã, dacã nu, nu pui.
Bați gălbenușurile cu strășnicie, adaugi romul și bați, și bați, bați mereu și te bucuri cã miroase bine; adaugi apoi vanilia tãiatã mãrunt și bați înainte, pânã ce plãmãdeala a crescut frumos. Când e gata plãmãdeala, o rãstorni şi pe ea în albie și mesteci pânã se face una cu gãlbenuşurile. Pe urmã, începi a pune fãinã, câte puțin, și a tot mesteca și bate cu lopata, pânã ce nu mai poți.
Atunci, frãmânți cu pumnii închişi, pânã ce obții un aluat potrivit de moale. Când crezi cã nu mai încape fãinã, cântărești câtã ți-a rãmas, ca sã știi câtã ai întrebuințat, și pui zahãrul și untul dupã proporția: 300 g zahãr la kilogramul de fãinã și un pahar de unt, plus unul, așa, pe deasupra. Dupã ce a intrat fãina, frămânți înainte, punând zahãrul, puțin câte puțin, pânã ce-l pui tot. Dupã ce ai isprãvit zahãrul, pui untul (câte un pãhãruț) și untdelemnul, întorcând aluatul mereu în aceeași parte (ca sã iasã felii).
Frãmântatul dureazã douã ceasuri. Pui la crescut la loc cãlduț, nu fierbinte, acoperit bine, ca sã nu se rãceascã, și lași douã-trei ore, pânã ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui aluatl în formele unse perfect cu unt sleit (o treime din formã), și iarăși acoperit la loc cãlduț, aproximativ o orã. Cât timp cresc în forme, se pregătește cuptorul (detaliu foarte important).
Când e gata și cuptorul, ungi cozonacii cu ou bãtut și presari cu migdale tãiate sau zahãr granulat și, cu „Doamne-ajutã“, pui la cuptor, unde stau o orã, orã și un sfert, cel mult. La cuptor trebuie om priceput, ca sã-l cerce, cu fãinã de pãpuşoi (porumb), sã nu puie cozonacii prea deși, sã-i acopere la nevoie ca sã nu se pârleascã, sã le puie „zãgneațã“ etc.
La scosul din cuptor, alt meremet. Scoți cozonacul, îl scuturi puțintel cu urechea aplecatã, sã-l auzi dacã joacã. Îl culci apoi cu formã cu tot pe-o coastã, sprijinit de-un lemn. Dupã douã-trei minute îl mai scuturi şi-l legini cãtinel și cu mare bãgare de seamã, ca sã nu se cumva turteascã și încruzeascã! Abia un ceas dupã ce i-ai scos din cuptor îi duci în casã și, dupã douã-trei, când sunt bine rãciți, îi transporți în cãmarã. Ca sã-i pãstrezi bine și multã vreme proaspeți, îi învelești (pe fiecare în parte, se înțelege) în hârtie impermeabilã și în șervet gros. Cozonacul fãcut dupã aceastã rețetã trebuie sã nu se usuce trei şi chiar patru sãptãmâni.
