Romanian Cuisine in USA

Retete culinare traditional Romanesti si nu numai, asa cum le-am invatat de la strabunii si prietenii mei Sper sa va incante si dvs. simturile, asa cum mi se intampla si mie, de fiecare data cand prepar ceva.

marți, 18 martie 2014

Mic Dejunul Campionilor


Cascaval, slanina, carnati afumati, usturoi si paine proaspata.




Publicat de Paul la 18:35 Niciun comentariu:
Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

File de Somon cu Asparagus


Publicat de Paul la 18:35 Niciun comentariu:
Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Coaste la Gratar






Publicat de Paul la 18:34 Niciun comentariu:
Trimiteți prin e-mail Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest
Postări mai noi Postări mai vechi Pagina de pornire
Abonați-vă la: Postări (Atom)

Translate

Wikipedia

Rezultatele căutării

Despre mine

Fotografia mea
Paul
O bucatarie simpla, gustoasa, la indemana oricui doreste sa-si aduca aminte de "iarba verde de acasa".
Vizualizați profilul meu complet

Faceți căutări pe acest blog

Arhivă blog

  • ►  2024 (5)
    • ►  iunie (3)
    • ►  mai (2)
  • ►  2015 (4)
    • ►  august (1)
    • ►  martie (3)
  • ▼  2014 (24)
    • ►  decembrie (1)
    • ►  noiembrie (2)
    • ►  octombrie (2)
    • ►  septembrie (2)
    • ►  august (3)
    • ►  iulie (3)
    • ►  aprilie (3)
    • ▼  martie (3)
      • Mic Dejunul Campionilor
      • File de Somon cu Asparagus
      • Coaste la Gratar
    • ►  februarie (2)
    • ►  ianuarie (3)
  • ►  2013 (41)
    • ►  decembrie (4)
    • ►  noiembrie (3)
    • ►  octombrie (5)
    • ►  septembrie (4)
    • ►  august (3)
    • ►  iulie (5)
    • ►  iunie (2)
    • ►  mai (5)
    • ►  aprilie (3)
    • ►  martie (3)
    • ►  februarie (3)
    • ►  ianuarie (1)
  • ►  2012 (69)
    • ►  decembrie (8)
    • ►  noiembrie (9)
    • ►  octombrie (5)
    • ►  septembrie (3)
    • ►  august (2)
    • ►  iulie (3)
    • ►  iunie (1)
    • ►  mai (3)
    • ►  aprilie (7)
    • ►  martie (6)
    • ►  februarie (6)
    • ►  ianuarie (16)
  • ►  2011 (47)
    • ►  decembrie (5)
    • ►  noiembrie (4)
    • ►  octombrie (3)
    • ►  septembrie (1)
    • ►  august (3)
    • ►  iulie (1)
    • ►  iunie (13)
    • ►  mai (3)
    • ►  aprilie (8)
    • ►  martie (6)

Persoane interesate

Vinuri Romanesti

M-am gandit ca pe langa feluritele mancaruri de pe acest blog, sa adaug si cateva din vinurile noastre Romanesti.
Vinuri autohtone din podgorii renumite, cu o istorie de peste 2000 de ani, medaliate la numeroase concursuri din lume si vinuri internationale pripasite la noi in tara.
Nu am pretentia de a fi un oenolog de marca dar stim cu totii ca "ce-i bun si lui Dumnezeu ii place" si am incercat sa le organizez cum am putut mai bine in "Ianuarie /2012".
Din pacate nu ma pot lauda ca le-am gustat pe toate, dar niciodata nu-i tarziu!
Recomand deasemnea acest link referitor la valoarea vinului de Cotnari, clasat pe locul intai in topul preferintelor mele : http://cotnari.ro/ro/medalii .
Si doar de dragul vinului de Cotnari, vreau sa precizez ca desi "carcotasii" contesta vinurile Romanesti si concursurile la care acestea au fost premiate, vinurile romanesti nu au fost premiate in (sa-mi fie cu iertare), Togo sau Bangladesh, ci in cele mai prestigioase concursuri mondiale de vinuri.

Slănină Ardelenească - RAR

"SLĂNINĂ Dintre multele tradiții de tãiere a slaninei – diferite nu numai de la o natie la alta (existã o întreagã teorie despre tãierea „italianã“ confruntatã cu cea ,,sicilianã“ sau „germanã“) ci și de la o regiune la alta – o rețin la început pe cea ardeleneascã: o tãieturã lungã pe mijlocul spatelui între cap și coadã, adâncã pânã la carne, și o alta, la fel de lungã, pe burtã; se fac apoi alte douã incizii, la fel de lungi, pe laturi, median, acolo unde se terminã burta și începe spatele; urmeazã alte douã cuțitãri scurte, perpendiculare pe primele, una între spete și alta între şunci. Se scot douã table groase de slãninã de pe spate şi alte douã mai subțiri de pe burtã, mari cât masa, care se pun în sare și apoi la afumat. Saşii îşi țin toți slãninile în clopotnița bisericii, care e vânturatã și răcoroasă, chiar și în mijlocul arşițelor verii. Un singur gospodar fruntaș din sat e chelar dar toți au acces la cheie și se duc şi-şi taie slana, din bunul lor și numai dintral lor, cât le trebuie, în bunã pace și cinste (cã asta au pierdut românii când au fost goniți saşii de „colectiv“ şi persecuții: un model de cinste și hãrnicie).
Românii ardeleni nu au biserici fortificate cu clopotnițe de piatrã și nici saşi nu sunt, (sã-şi poatã ține în siguranță slãninile împreunã, unde vipia verii nu le poate strica), așa cã, pentru cãmarã, e de preferat sã se taie tabla de slãninã în bucăți mai mici, sã le prindã bine fumul peste tot. Deci se taie halca de slãninã în patru, se freacã cu sare grunjoasã (eventual, dar numai dacã vã place, cu cimbru și usturoi) și se aşazã pe pat de sare, în covata nouã de lemn, câte douã, una peste alta, – șorici lipit de șorici. Se mai presarã sare multã, cu pumnul, cã tot câtã îi trebuie își ia.
Timp de o sãptãmânã, mai ales dacã slãnina e groasã, se sucesc tablele între ele și se și rãstoarnã cu susul în jos, de douã ori pe zi, sã le muşte bine sarea din tot locul. Dacã a trecut o sãptãmânã, se agațã, rãruț de o palmã, sã fie aer între ele, în colivia afumãtorii.
Se face un fum rece, dulce și des, de rumeguș de fag, între cinci și zece zile, sã se cunoascã cã-s afumate și nu doar miros un pic, cât sãți vinã pofta de rachiu de pere. Ungurii, dupã ce-o sãreazã, fierb slana de la gât și de la piept, cã are ceva carne, în zeamã de varzã și apoi o afumã ori o tãvãlesc în papricã dulce, sã se frãgezeascã, sã meargã cu pãlincã de caise ori de cireșe. Alții decât ardelenii în România nu știu nicicum a face slãnina, cã mã şi-ntreb ce fac ei cu porcul, cum îl duc ei, din decembrie pânã -l mãnâncã, dar degeaba mã zgârmã grija, or gãsi ei o soluție ca sã-l termine."

Salata la Romani - RAR

"Sosul etern, o proportie si o compozitie practic nemodificabile: 1 lingura untdelemn, 1 lingura otet, 2 linguri de apa, sare, piper . Este o constanta autoritara a tuturor salatelor romanesti de varza, rosii, ciuperci, salata verde, fasole etc.
Boleroul pe care-l vom interpreta acum incepe cu o ceapa sparta pe coltul mesei (Frumos plang ochii miresei). Acest sunet primordial cantat in re-major de bucium se afla descris cu duiosie deliroasa si in literatura noastra idilica, ca o prima valoare gastronomica neaosa (suprema? absoluta?)
E urmata de o picatura de otet si una de untdelemn, la care s-a asociat si blidul adecvat, ca un sunet de corn sociabil.
Daca e blid si e ceapa taiata pestisori, se adauga din simpatie trompetele; o rosie-doua, impartite in felii subtiri. E bine sa fie tari, coapte (c-asa-s bune rosiile in salata: niciodata verzi niciodata moi).
Susura bland si un praf de piper, ca o dulce piculina.
Unde sunt ceapa, rosii, otet, ulei, piper, sare, merg si doi castraveti tineri, rotunzi ca niste violoncele, desi in carne, taiati in felii fine, cu trei catei de usturoi, pisati ca niste timpane grave.
Acum dirijorul invita in concert si un piano forte: doi ardei grasi si unul iute, fortissimo, taiati felioare transparente, precum si o legatura de marar, tocata, suava ca o harpa. In sfarsit intra in scena si o bucata potrivita de telemea, gaurita ca o orga, care se rade ploaie peste toate.
Simfonismul a atins apogeul, timpanele sparg timpanele, coardele se-ncordeaza, suflatorii nu mai suflu, pianul nu mai canta piano, dirijorul si-a pierdut pana si autocontrolul si a lesinat de placere si excese.

Romanii mananca salata asa:
- Rup un miez mare de paine, il inmoaie in sosul de la friptura si il indeasa in gura;
- Infing in furculita cinci-unspe felii de cartof prajit, le infunda intre masele si pe acelea, ca mai era loc;
- Taie un hartan de friptura mai grasa, ca este, si-l imping cu pofta si cu mana in hambarul gurii;
- Abia acum vine randul salatii - din dintii furculitei nu trebuie sa lipseasca rosie, ceapa, ardei gras si iute, castravete, o pata de usturoi si o farama de branza. Daca ceva lipseste, se mai ia odata;
- La zeama otetita se ajunge cu un dumicat de paine inmuiat decuvreme in castron si aruncat peste ce mai era in moara falcilor;
- Chestia nu poate fi inghitita, asa ca mioriticul ia ulcica cu vinart, suge vreo opt ghiogalturi, strambandu-se de durere pe masura ce nodul gros i se scurge pe gat. Rasufla usurat si suspina multumit, urand induiosat tuturor: "Da Doamne, cand ne-o fi mai rau, sa ne fie ca acum"

Aceasta succesiune e un ritual si nu poate fi modificata decat cu riscul alienarii unui popor sensibil si modest, dar sigur de calitatile si valorile lui."
spf.ro2003. Tema Fereastră de fotografii. Imagini pentru teme create de Brasil2. Un produs Blogger.

Totalul afișărilor de pagină