Ciocnitul
ouălor
vopsite (înroşite, încondeiate)
e un simbol al jertfei Domnului Iisus.
Permis
numai după Noaptea de înviere şi până la înălţarea la Ceruri, sacrificiul se
săvârşeşte solemn de doi creştini ortodocşi după reguli precise: persoana mai
în vârstă, de obicei bărbatul, loveşte violent „capul" oului ţinut în mână
de partener în timp ce pronunţă formula cunoscută „Hristos a înviat!" la
care i se răspunde „Adevărat a înviat!"
Oul a cărui coajă a plesnit este
primit în dar de cel care l-a spart sau este mâncat sacramental de persoanele
care l-au sacrificat.
Local,
în Transilvania, tatăl familiei jertfeşte singur un ou slujit în biserică în
noaptea învierii, îl curăţă, îl împarte egal la membrii familiei pentru a fi
mâncat sacramental.
Deşi
regulile pot varia de la zonă la zonă, respectarea lor este obligatorie: cine
are prima Ipvitură, ce părţi ale ouălor sa fie lovite, ciocnitul să fie „pe luate",
„pe schimbate", „pe văzute", „pe nevăzute" etc.
Cojile
ouălor sunt aruncate pe Pământ pentru fertilizarea holdelor, viilor şi
livezilor sau în apele curgătoare pentru a da de veste Blajinilor că a sosit
Pastele. De asemenea, se pun în hrana animalelor şi păsărilor şi se pastreaza pentru vrăji şi
descântece.
(după Ion Ghinoiu — „Obiceiuri populare de peste an")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu