Retete culinare traditional Romanesti si nu numai, asa cum le-am invatat de la strabunii si prietenii mei Sper sa va incante si dvs. simturile, asa cum mi se intampla si mie, de fiecare data cand prepar ceva.
duminică, 27 octombrie 2013
Tartine cu Icre de Somon
Cateva felioare de paine prajita, smantana, icre si ardei rosu pentru ornat. Asezati totul pe o farfurie, adaugati vinul bine racit si serviti
Pofta buna!
Lapti de Somon la Ceaun
O pereche de lapti de somon, se spala si se taie in bucati potrivite, cu mare grija caci sunt foarte fragili.
Se condimenteaza cu sare si piper iar apoi se dau prin faina alba, ou si pesmet.
Prajim apoi laptii in ulei, pana devin aurii, ii asezam pe o farfurie acoperita cu un sevet sa se scurga uleiul si presaram putin parmezan.
Se servesc ca aperitiv, calzi sau reci stropiti cu lamaie si aromati cu rozmarin, fireste insotiti de un vin alb sec.
Pofta buna!
duminică, 29 septembrie 2013
Muschi de Vita la Gratar cu Cartofi Noi
luni, 23 septembrie 2013
vineri, 30 august 2013
miercuri, 31 iulie 2013
sâmbătă, 27 iulie 2013
joi, 18 iulie 2013
duminică, 14 iulie 2013
duminică, 9 iunie 2013
Tocanita de Miel cu Tarhon
Ingrediente:
- 1,5 kg cotlet de miel cu os
- o ceapa marisoara
- 2 ardei kapia
- 50 ml ulei
- o lingurita pasta de rosii
- o lingurita de tarhon
- o lingurita de cimbru
- o lingura de faina alba
- sare si piper dupa gust
- ardei piscator cat va place
Mod de preparare
Ceapa si ardeii de taie marunt si se pun la calit in ulei intr-o cratita mai marisoara. Intr-o tigaie punem putin ulei si asezam cotletele de miel condimentate cu sare si piper, la prajit, intorcandu-le de pe o parte pe alta pana prind o crusta aramie.
Dupa ce ceapa si aredeii sunt bine calite, asa pana la transparenta, se adauga cotletele de miel si se pune apa sa le acopere. Se presara cimbrul si tarhonul se pune si pasta de rosii apoi se lasa la fiert sub capac la foc mic sa scada si sa se patrunda bine gusturile.
Cand furculita patrunde cu usurinta in carne inseamna ca este fiarta si urmeaza sa punem faina, amestecata in prealabil cu zeama de pe tocanita, mai lasam apoi sa dea doua trei clocote si punem si ardeiul piscator.
Se serveste fierbinte cu paine proaspata sau mamaliguta.
duminică, 2 iunie 2013
Gatit la Iarba Verde
•
O modă nouă de „barbecue" face ravagii în Ardeal: discul, Ideea le-a venit
prima dată braşovenilor, se pare, acum un deceniu-două, când n-au avut în câmp
tigăi şi au furat un disc de la o maşină agricolă. De aici până la o adevărată
industrie a fost un pas,
metal groasă (spre 1 cm), rotundă şi bombată. Are circa
50-75 cm diametru (seamănă cu o antenă parabolică). Pe partea bombată — de jos,
să-i spunem — are 3 picioare, tot metalice. Pe partea scobită, exact în mijloc,
are un soi de catarg înşurubabil de 5-7 mm diametru, lung de 60-70 cm, cu mâner, care-ţi permite să plimbi discul de colo
colo fără să te frigi
• Carnea: se pregăteşte la fel ca mai sus
• Untură (suntem în Transilvania) sau
untdelemn pentru prăjit « Se face un foc bunişor
• Se înfig picioarele discului între lemnele
arzând
• Se toarnă ulei — sau untură — în partea scobită
a discului
• Când s-a încins, se pune carnea la prăjit (pe margini)
• Când s-a încins, se pune carnea la prăjit (pe margini)
Braşovenii, făgărăşenii, sibienii, secuii din Covasna şi Sf. Gheorghe, bucovinenii, sunt toţi înnebuniţi după friptura la disc, pentru că la disc pot să-şi facă, în acelaşi timp cu carnea, ce iubesc ei mai tare şi mai tare, cartofii prăjiţi. Toţi îi fac la fel, carnea grasă pe margini, să se usuce puţin, să prindă scoarţă, şi în mijloc, unde e adunată untura, cartofii, tăiaţi felii rotunde şi groase cât un degeţel de luptător sumo (dacă nici la chestia mujdeiul cel mai aspru nu e la el acasă, atunci nu mai ştiu eu ce am mâncat astă-vară, tot augustul!)
Multe se pot face la grătar. Şi
mielul, şi oaia, şi viţelul şi mânzatul (vaca mai puţin). Depinde de cum alegi
carnea.
Muşchiuleţii, măruntaiele,
pieptul, ceafa sunt aproape sigur fragede.
Apoi, mai depinde de cum o
pregăteşti pentru fript: dacă e mai bătrân animalul, trebuie marinat. Dacă e
tânăr, trebuie şi el uns cu ulei, apoi fript, la jar iute la-nceput, să se
îmbrace în scoarţă, ceva mai potoli, după aceea, să nu se usuce.
Tocătura şi carnaţii, peştele
şi pasărea tot aşa se fac: esenţial să ungi grătarul bine cu ulei, să nu se
prindă, şi să urmăreşti când s-a rumenit carnea, s-o întorci şi s-o scoţi la
timp.
Are un parfum dur, pietros, de
sălbăticiune nobilă dar şi de lichen înflorit pe stânci de cuarţ roşu, îmbracă
mai întâi palatele gurii cu o uluitoare senzaţie vegetală, un fel de fruct
aspru, necunoscut, copt între gheţuri. Apoi se aşază temeinic, cu bruscheţe de
ocupant, în adevărata lui substanţă vitală, forţa.
Remanenta lui se întinde pe
săptămâni întregi, te trezeşti tulburat, lingându-ţi buzele uscate, pentru că
ai visat o picătură din acest sânge aristocrat punându-ţi prin artere. M-am tot
întrebat cu ce aş putea asemăna această licoare uluitoare. Şi m-am întors mereu
la aceeaşi comparaţie dureroasă: Cabernet Sauvignonul de Sâmbureşti nu poate fi
decât sperma unui sihastru matusalemic, care s-a metamorfozat în crin negru,
din cauza suferinţelor şi a poftelor înfrânate"
RAR
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




